În şedinţa din 12 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat un număr de 5 recursuri în interesul legii, fiind pronunţate următoarele soluţii:

- prin Decizia nr. 13/2012, ÎCCJ a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi, statuând că:

“În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.61 alin.(4) din Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art.53 alin.(4) din Legea nr.59/1934 asupra cecului, cu modificările şi completările ulterioare, în raport de dispoziţiile art.3733 alin. (11) din Codul de procedură civilă, stabileşte că:

Încheierile prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a unui titlu de credit (cambie, bilet la ordin, cec) nu sunt supuse căii de atac a recursului.”

- prin Decizia nr. 14/2012, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, statuând că:

“În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 152 din Codul de procedură penală, vizând executarea mandatului de arestare preventivă, stabileşte că:

În toate cazurile în care mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, însă procedura de executare nu s-a putut realiza potrivit art.152 alin.1 din Codul de procedură penală, nu sunt incidente dispoziţiile privind măsura arestării preventive în lipsa inculpatului.”

- prin Decizia nr. 15/2012, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilind că:

“În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din acelaşi act normativ şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, deportarea şi prizonieratul în fosta URSS anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009.”

- prin Decizia nr. 16/2012, ÎCCJ a admis recursurile în interesul legii declarate de  Avocatul Poporului şi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilind că:

“În interpretarea şi aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancţiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unităţii.”

- prin Decizia nr. 17/2012, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilind că:

“Judecătorul care a soluţionat cauza conform procedurii prevăzute de art.3201 din Codul de procedură penală cu privire la unii dintre inculpaţi, nu devine incompatibil să judece acţiunea penală şi civilă cu privire la ceilalţi inculpaţi, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor s-a făcut prin acelaşi rechizitoriu, pentru infracţiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate.

Judecătorul devine incompatibil doar dacă în considerentele hotărârii pronunţate conform art.3201 din Codul de procedură penală şi-a exprimat părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauza disjunsă.