Din economia dispozitiilor legale care reglementeaza masura arestarii, cea mai aspra dintre masurile de preventie privative de libertate, rezulta ca aceasta trebuie sa aiba un caracter de exceptie, reprezentand un act de extrema gravitate pentru orice cetatean, si trebuie sa fie necesara in circumstantele specifice cauzei.

Prin incheierea din data de 25.01.2013 in dosarul nr. 1695/281/2013 instanta a dispus respingerea propunerii Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti privind arestarea preventiva a inculpatului M. P.G., ca neintemeiata.

In hotararea instantei se arata:

In baza art. 136 alin.1 lit.b rap. la art. 145 C.pr.pen., dispune fata de inculpatul M. P. G, fiul lui P. si D.,  masura preventiva a obligarii de a nu parasi municipiul G, judetul G., pe o perioada de 30 de zile, incepand de la 25.01.2013 si pana la data de 23.02.2013 inclusiv.

In baza art. 145 alin. 11 C.pr.pen. obliga inculpatul ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea sa respecte urmatoarele obligatii:

- sa se prezinte la organele judiciare ori de cate ori este chemat;

- sa se prezinte la organele de politie care efectueaza cercetari in cauza conform programului de supraveghere intocmit de acestea;

- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei;

- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o arma.

In baza art. 145 alin. 3 C.pr.pen. atrage atentia inculpatului ca, in cazul in care incalca cu rea-credinta obligatiile stabilite la alineatele precedente, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.

Dispune comunicarea a cate unei copii de pe prezenta incheiere catre persoanele si institutiile prevazute la art. 145 alin. 21 C.pr.pen.

In baza art 192 alin 3 c.p.p., cheltuielile judiciare avansate de catre stat raman in sarcina acestuia.

In baza art 192 alin 3 c.p.p., cheltuielile judiciare avansate de catre stat raman in sarcina acestuia, onorariul aparatorului din oficiu in cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul Prahova.

Cu drept de recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare.

Cercetata in Camera de Consiliu si pronuntata in sedinta publica azi, 25.01.2013, ora 19,15.;.

Pentru a ajunge la aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:

Prin cererea adresata Judecatoriei Ploiesti si inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1695/281/2013, Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti a solicitat ca in temeiul art 1491 c.p.p. sa se dispuna luarea masurii arestarii preventive si emiterea mandatului de arestare preventiva pe o perioada de 30 de zile, cu incepere de la 25.01.2013 si pana la data de 23.02.2013 inclusiv, fata de inculpatul M. P. G., fiul lui Pa. si D.nascut la 01.. in G., jud. G., domiciliat in G., str. Ion I.C. B. nr. 54, jud. G., posesor al C.I. seria GG nr. 12.0, C.N.P. 19032.

In motivarea propunerii s-a aratat ca in sarcina inculpatului s-a retinut savarsirea infractiunii de calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit a ,g si i C. pen, constand in aceea ca, la data de 24.01.2013, in jurul orelor 21.00 impreuna cu alte persoane ramase neidentificate, dupa o intelegere prealabila, au patruns in incinta societatii S.C. Grup T. F. S.A. de unde, prin fortarea lacatului usii de acces, a sustras dintr-o magazie 92.7 m cablu de forta pentru locomotive de 240 mm2 din cupru, prejudiciul estimat fiind de 4.800.000 lei, care insa nu corespunde cu valoarea bunurilor sustrase.

In vederea solutionarii propunerii s-a dispus atasarea dosarului de urmarire penala nr.1217/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :

Prin rezolutia din data de 25.01.2013, emisa de catre organele de politie din cadrul Politiei Transporturi Prahova, confirmata la aceeasi data, prin rezolutia procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti, s-a dispus inceperea urmaririi penale fata M. P. G., sub aspectul infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit a, g si i C. pen., constand in aceea ca la data de 24.01.2013, in jurul orelor 21.00 impreuna cu alte persoane ramase neidentificate, dupa o intelegere prealabila, au patruns in incinta societatii S.C. Grup T. F. S.A. de unde, prin fortarea lacatului usii de acces, a sustras dintr-o magazie 92.7 m cablu de forta pentru locomotive de 240 mm2 din cupru, prejudiciul estimat fiind de 4.800.000 lei, care insa nu corespunde cu valoarea bunurilor sustrase.

Prin ordonanta de retinere din data de 25.01.2013, emisa de organele de cercetare penala din cadrul Politiei Transporturi Prahova , s-a dispus retinerea invinuitului M. P. G., pe o durata de 24 ore, incepand cu data de 25.01.2013, orele 13.30. Din durata masurii retinerii s-a dedus perioada de la data de 25.01.2013, ora 05.00, pana in data de 25.01.2013, ora 13.30, cat invinuitul s-a aflat la sediul organelor de cercetare penala ca urmare a masurii administrative prevazute de art. 31 alin. 1 lit. b din Lg. 218/2002.

Prin ordonanta din data de 25. 01.2013, emisa de catre procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de invinuitul M. P. G., sub aspectul savarsirii infractiunii de infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit a ,g si i C. pen .

Examinand prin prisma materialului probator administrat pana in prezent, instanta considera ca in cauza nu se impune luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul M. P. G. o astfel de masura fiind superioara cerintelor impuse de lege pentru buna desfasurare a procesului penal, asa incat urmeaza a se aprecia prin raportare la complexitatea cauzei daca se impune sau nu luarea unei alte masuri preventive restrictive insa de drepturi.

Situatia de fapt expusa, este retinuta de catre instanta pe baza probelor efectuate pana in prezent, respectiv: procesul verbal de constatare a infractiunii, proces verbal de cercetare la fata locului si plansa foto, declaratii invinuit, declaratii martori , adresa prejudiciu.

Fiindu-i aduse la cunostiinta disp. art 70 C.proc.pen, inculpatul a invederat instantei ca mentine declaratia data in fata organelor de urmarire penala in calitate de inculpat, intelegand sa se prevaleze de dreptul la tacere ?n fata instantei de judecata, pozitia sa fiind consemnata in scris si atasata la dosarul cauzei.

In cauza instanta apreciaza ca este indeplinita decat cerinta prevazute de teza I a textului de lege mentionat, fiind evident ca din nici un alt mijloc de proba, afara de cele despre care am facut vorbire, nu reiese in mod clar si obiectiv ca inculpatul prezinta un pericol social concret pentru ordinea publica, obligatia in acest sens revenind organului judiciar titular al sesizarii instantei cu o astfel de propunere.

Nu se poate sustine insa ca ar fi intrunita si cea de-a doua conditie cumulativ prevazuta de art.148 alin.1 lit.h C.p.p. de vreme ce, in speta, nu exista probe certe ca prin lasarea in libertate a inculpatului s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publica.

Astfel, inculpatul a avut o atitudine cooperanta fata de organele de urmarire penala, recunoscand regretand comiterea infractiunilor cu prilejul audierii sale in calitate de inculpat instanta constatand si aspectul ca, potrivit fisei de cazier judiciar, inculpatul M.P.G. nu este cunoscut cu antecedente penale.

Este de asemenea de remarcat ca in cauza nu s-a stabilit cuantumul exact al prejudiciului cauzat prin savarsirea faptei, fiind evident ca suma de 4800000 lei este exagerata raportat la materialitatea bunurilor sustrase, acestea fiind, de altfel recuperate de societatea SC G. T. F.R SA B..

Potrivit art.5 par.3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, asfel cum a fost interpretata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Letellier c. Frantei din 26 iunie 1991, pentru retinerea acestui temei de arestare trebuie probat ca prin lasarea inculpatului in libertate s-ar tulbura in mod real ordinea publica, Curtea admitand ca, in masura in care si dreptul national o recunoaste, prin gravitatea deosebita si prin reactia particulara a opiniei publice, anumite infractiuni pot suscita o “tulburare a societatii” de natura sa justifice o detentie preventiva, insa doar pe un termen limitat.

In practica instantei europene s-a mai retinut ca detentia unei persoane este o masura atat de grava, incat este justificata in ultima instanta, atunci cand alte masuri mai putin severe au fost analizate si s-a considerat ca sunt insuficiente pentru a proteja interesul public sau cel individual ( Vrencev vs Serbia, Enhorn vs Suedia, Rusu vs Austria ).

De asemenea, din economia dispozitiilor legale care reglementeaza masura arestarii, cea mai aspra dintre masurile de preventie privative de libertate, rezulta ca aceasta trebuie sa aiba un caracter de exceptie, reprezentand un act de extrema gravitate pentru orice cetatean, si trebuie sa fie necesara in circumstantele specifice cauzei.

In demersurile sale de verificare a temeiurilor de arestare preventiva, CEDO a considerat ca detentia preventiva pe parcursul derularii unui proces penal se justifica numai in masura in care ,,in concreto,, la dosarul cauzei s-a facut dovada cel putin a unuia dintre pericolele enumerate, respectiv acela de savarsire a altor infractiuni, de distrugere a probelor, de presiunie asupra partilor conceptate in cauza, sau pericolul de sustragere.

In acest sens instanta constata ca inculpatul nu se subscrie nici uneia dintre aceste conditii, pozitia sa procesuala si administrarea deja a unui minim de probatoriu care prefigureaza obiectiv comiterea unei infractiuni inlaturand in mod clar aprecierea vis a vis de faptul ca acesta prezinta un pericol social concret pentru ordinea publica.

Este adevarat ca fapta prin natura sa prezinta un pericol social ridicat, insa aprecierile asupra acestor aspecte urmeaza a fi avute in vedere intr-o anumita eventualitate de catre instanta investita cu fondul cauzei, gradul de pericol social fiind analizat in complexul proces de individualizare al pedepsei si atunci admite opinia majoritara in materie referitor la faptul ca intre notiunea de pericol social concret pentru ordinea publica si gradul de pericol social al infractiunii nu exista similitudini.

In acest sens se considera ca exista pericol social concret pentru ordinea publica atunci cand este posibil sa se produca o incalcare a regulilor de convietuire sociala vizand valorile ocrotite de prevederile art 1 C.p, ca urmare a activitatii anterioare sau posterioare a faptuitorului sau a reactiei declansate de fapta savarsita de catre acesta, in acest sens legiuitorul dorin sa analizeze cu precadrere circumstantele personale ale inculpatului, atitudinea adoptata de catre acesta in societate si nu in ultimul rand reactia declansata de fapta sa.

Infractiunile indreptate contra patrimoniului afecteaza echilibrul social si produc o stare de indignare, insa revenind la lipsa probelor administrate de catre organele judiciare in dovedirea existentei pericolului social concret pe care inculpatul l-ar reprezenta pentru ordinea publica, in masura in care ar fi cercetat in stare de libertate, tindem in a aprecia ca notiunea generica a starii de pericol trebuie analizata de la caz la caz si functie de alte conditii.

Vazand insa criteriile introduse de catre legiuitor in art 136 al.8 C.p.p si constatand ca in cauza sunt necesare in continuare efectuarea de cercetari, instanta va considera ca alegerea unei masuri preventive restrictive de drepturi este apta in a asigura exigentele desfasurarii in conditii normale a cercetarilor in cauza.

Fata de considerentele expuse instanta in temeiul disp. art. 146 alin.111 urmeaza a respinge ca neintemeiata propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti, privind arestarea preventiva a inculpatului M. P. G., fiul lui P. si D., nascut la 01.05..0 in G., jud. G., domiciliat in G., str. Ion I.C. B. nr. 54, jud. G., posesor al C.I. seria GG nr. 129700, C.N.P. 190.32, si va lua fata de acesta masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.