Telefon: +4.0722.556.897

(2.5) Critici referitoare la incalcarea art. 123 din Constitutie privind prefectul

168. Autorii obiectiei de neconstitutionalitate considera ca, prin transferul de competente de la nivel central la nivel local, respectiv al structurilor deconcentrate ale ministerelor in subordinea consiliilor judetene, "legea goleste de continut institutia prefectului, rolul si atributiile acestuia la nivelul judetelor".

169. Potrivit art. 123 alin. (2), (3) si alin. (5) teza intai din Constitutie, "Prefectul [...] conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale.", "Atributiile prefectului se stabilesc prin lege organica.", respectiv "Prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in care considera actul ilegal."

170. Din analiza acestor dispozitii Curtea constata, pe de o parte, ca rolul prefectului nu poate fi redus numai la cel de conducator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice din unitatile administrativ-teritoriale, pentru a se sustine ca prin descentralizarea acestor servicii "se goleste de continut" institutia prefectului. Acesta exercita, de asemenea, functii de tutela administrativa si are numeroase alte atributii stabilite prin lege organica (a se vedea, in acest sens, Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 225 din 24 martie 2008, cu modificarile si completarile ulterioare).

171. Pe de alta parte, autorii obiectiei de neconstitutionalitate sustin ca descentralizarea tuturor sau a marii majoritati a serviciilor publice deconcentrate mentionate ar conduce la inaplicabilitatea unei norme constitutionale privitoare la rolul prefectului. In cauza nu poate fi retinuta aceasta din urma situatie deoarece norma constitutionala are un inteles evolutiv; astfel, art. 123 alin. (2) din Constitutie nu priveste obligatia legiuitorului de a infiinta si mentine servicii publice deconcentrate, ci se refera la faptul ca in masura in care unele servicii publice au fost deconcentrate ele se vor afla sub conducerea prefectului, neopunandu-se optiunii legiuitorului de a descentraliza serviciile publice astfel deconcentrate.

 

(3) Masurile de transmitere a dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public/privat al statului in domeniul public/privat al unitatilor administrativ-teritoriale

 

(3.1) Aspecte generale

172. Analizand legea supusa controlului de constitutionalitate prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 120 si art. 136 alin. (2) si (4) din Constitutie, Curtea retine ca aceasta instituie un mecanism derogatoriu de la legi-cadru in materia proprietatii (Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificarile ulterioare, Legea nr. 213/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 7/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare), prin intermediul caruia se realizeaza un transfer masiv de bunuri din domeniul public/privat al statului in domeniul public/privat al unitatilor administrativ-teritoriale.

173. Desigur, este de principiu ca legiuitorul poate institui oricand derogari de la cadrul normativ in vigoare, in virtutea principiului de drept conform caruia specialia generalibus derogant, insa actul normativ derogatoriu nu trebuie sa lipseasca de eficienta dispozitiile constitutionale, ceea ce ar echivala cu nerespectarea cerintelor de calitate a legii.

174. Astfel, Curtea retine ca, in contextul inexistentei unei distinctii clare a bunurilor care fac obiectului transferului intradomenial, din perspectiva apartenentei acestora la domeniul public sau privat al statului, la momentul transferului, caracterului imprecis al regimului juridic al unor bunuri imobile ori lipsa unei reglementari clare a insasi masurii juridice dispuse de lege cu privire la unele dintre bunuri, mecanismul derogatoriu instituit de legea criticata este de natura sa contravina principiului securitatii raporturilor juridice, in componenta sa referitoare la claritatea si previzibilitatea legii, prin nerespectarea normelor de tehnica legislativa, ceea ce determina afectarea regimului juridic de proprietate publica, astfel cum se va arata in mod detaliat in cele ce urmeaza.

175. Pe de alta parte, o serie de inconsecvente de natura terminologica, omisiuni sau contradictii cu insesi textele legii, apte sa creeze incertitudine sub aspectul operatiunilor juridice reglementate si al situatiei bunurilor la care se refera, genereaza o lipsa de coerenta, claritate si previzibilitate a normei legale, care este de natura sa infranga principiul securitatii juridice, sub aspectul componentei sale referitoare la claritatea si previzibilitatea legii.

 

(3.2) Modalitatea de transfer al bunurilor din domeniul public al statului in domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale incalca art. 1 alin. (5) si art. 136 alin. (2) din Constitutie

176. In ceea ce priveste conditiile in care se poate realiza transferul bunurilor din domeniul public al statului in domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale, Curtea retine incidenta dispozitiilor art. 860 alin. (3) din Codul civil si art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora, daca astfel de bunuri formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice, a statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, in temeiul unei legi organice, trecerea din domeniul public al statului in domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale sau invers opereaza numai printr-o modificare a legii organice [art. 860 alin. (3) teza intai din Codul civil].

177. In celelalte cazuri, si anume cand bunurile pot apartine, potrivit destinatiei lor (in temeiul criteriului uzului sau interesului public national, judetean sau local), iar nu printr-o declaratie expresa a legii, fie domeniului public al statului, fie domeniului public al unitatilor administrativ-teritoriale, trecerea din domeniul public al statului in cel al unitatilor administrativ-teritoriale sau invers se face in conditiile legii, respectiv art. 9 din Legea nr. 213/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, si anume la cererea consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, sau, simetric, la cererea Guvernului, prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local [art. 860 alin. (3) teza a doua din Codul civil].

178. Asadar, Curtea constata ca, in ceea ce priveste mecanismul legal de trecere a unui bun din proprietatea publica a statului in proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale sau invers, trebuie distins, in functie de natura bunului care se transmite, intre mecanismul trecerii prin declaratia legii sau mecanismul trecerii prin acte individuale. Astfel, daca bunul apartine domeniului public potrivit unei declaratii a legii, tot prin lege se poate face transferul interdomenial, respectiv intre domeniul public al statului si cel al unei unitati administrativ-teritoriale. Daca insa bunul apartinea potrivit destinatiei sale, respectiv uzul sau interesul public national sau local, domeniului public national, respectiv local, atunci transferul se realizeaza potrivit procedurii stabilite prin art. 9 din Legea nr. 213/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, si anume printr-un act individual, hotarare a Guvernului sau a consiliului local, in functie de sensul transferului.

179. Din analiza bunurilor inserate in anexele legii criticate rezulta ca se transmit bunuri imobile (constructii, terenuri), mijloace fixe, obiecte de inventar, care, prin natura lor, nu sunt susceptibile de a face obiectul exclusiv al proprietatii publice, potrivit enumerarii din art. 136 alin. (3) din Constitutie, ci, dimpotriva, potrivit destinatiei lor, respectiv uzul sau interesul public national, judetean sau local, pot apartine fie domeniului public al statului, fie domeniului public al unitatii administrativ-teritoriale, caz in care sunt incidente dispozitiile art. 869 alin. (3) teza finala din Codul civil, potrivit carora trecerea din domeniul public al statului in cel al unitatii administrativ-teritoriale se poate face numai in conditiile respectarii art. 9 din Legea nr. 213/1998, cu modificarile si completarile ulterioare.

180. In acest context, Curtea retine ca legea supusa controlului de constitutionalitate instituie o derogare de la prevederile legale mai sus citate, substituind acte individuale (hotarari ale Guvernului) de trecere a unor bunuri din domeniul public al statului in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale, fara stabilirea regimului juridic al bunurilor transmise, din punct de vedere al apartenentei acestora la domeniul public national, judetean sau local, potrivit criteriului uzului sau interesului public national, judetean sau local si eludeaza in acest mod controlul judecatoresc asupra actelor administrative, exercitat in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, control garantat prin art. 126 alin. (2) din Constitutie.

181. Astfel, mecanismul derogator de transmitere a proprietatii, reglementat prin legea criticata, fara respectarea procedurii legale in vigoare si fara individualizarea corecta a bunurilor, astfel cum va fi detaliat, in continuare, la paragrafele 201-224 si 234-255, reprezinta in fapt, o incalcare a cadrului legal in materia proprietatii publice, care, in acord cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, este de natura sa contravina dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectarii Constitutiei si a legilor (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 19 din 22 ianuarie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 84 din 7 februarie 2013).

 

(3.3) Modalitatea de transfer al bunurilor din domeniul privat al statului in domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale incalca art. 120 din Constitutie

182. In ceea ce priveste transferul bunurilor din domeniul privat al statului in domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale, Curtea observa ca nu exista niciun act normativ care sa reglementeze in mod expres conditiile in care se poate face acest transfer.

183. Bunurile proprietate privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale sunt supuse regulilor de drept comun, insa, data fiind caracteristica statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale de a fi atat persoane juridice civile, cat si subiecte de drept public, regimul juridic de drept comun al bunurilor din domeniul privat al acestora este marcat de elemente de drept public. Pe de alta parte, raporturile dintre autoritatile administratiei publice centrale si autoritatile administratiei publice locale nu sunt raporturi de subordonare, ci de colaborare, in virtutea principiului autonomiei locale. Astfel, raporturile dintre cele doua categorii de autoritati publice, in privinta transferului bunurilor din domeniul privat al statului in domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale nu pot fi decat de natura contractuala, insa nu in sensul dreptului comun, ci marcate de scopul, destinatia acestor bunuri, care, spre deosebire de cele din domeniul public, pot fi exploatate in scopul realizarii unui profit, destinat tot realizarii intereselor generale ale societatii.

184. Asadar, avand in vedere regimul juridic mixt al bunurilor proprietate privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, cat si natura raporturilor dintre autoritatile administratiei publice centrale si autoritatile administratiei publice locale, Curtea retine ca, in privinta transferului acestor bunuri intre domeniul privat al statului si cel al unitatilor administrativ-teritoriale, este necesar acordul autoritatilor deliberative ale administratiei publice locale (consilii locale sau judetene).

185. In aceste conditii, Curtea retine ca mecanismul de transmitere a proprietatii, reglementat de legea criticata, a unor bunuri din domeniul privat al statului in domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale, prin efectul legii si fara existenta acordului unitatilor administrativ-teritoriale, reprezinta o incalcare a principiului constitutional al autonomiei locale, reglementat prin art. 120 alin. (1) din Constitutie, care priveste atat organizarea si functionarea administratiei publice locale, cat si gestionarea, sub propria responsabilitate, a intereselor colectivitatilor pe care autoritatile publice le reprezinta.

 

(3.4) Modalitatea de constituire a unui drept de administrare in favoarea autoritatilor administratiei publice locale, consilii judetene sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti incalca art. 136 alin. (4) din Constitutie

186. In temeiul legii criticate, concomitent cu transmiterea dreptului de proprietate publica, s-a constituit un drept de administrare in favoarea unei autoritati a administratiei publice locale, fiind revocat, implicit, dreptul de administrare atribuit ministerului de resort sau serviciilor deconcentrate ale acestuia, dupa caz (a se vedea, in acest sens, art. 6 cuprins in cap. II - Prevederi referitoare la aplicarea prezentului titlu din titlul II - Masuri de descentralizare in domeniul agriculturii si dezvoltarii rurale, art. 6 cuprins in cap. II - Prevederi referitoare la aplicarea prezentului titlu din titlul III - Masuri de descentralizare in domeniul culturii, art. III cuprinse in titlul V - Masuri de descentralizare in domeniul invatamantului preuniversitar, art. 4 din cap. II - Dispozitii privind directiile judetene pentru protectia mediului, art. 6 din cap. III - Dispozitii referitoare la pescuit si acvacultura si articolul unic din cap. VII - Dispozitii finale cu privire la prezentul titlu, toate cuprinse in titlul VI - Masuri de descentralizare in domeniul mediului si schimbarilor climatice, art. 1 cuprins in cap. II - Prevederi referitoare la aplicarea prezentului titlu din titlul VII - Masuri de descentralizare in domeniul sanatatii, art. 1 cuprins in cap. III - Prevederi referitoare la aplicarea prezentului titlu din titlul VIII - Masuri de descentralizare in domeniul tineretului si sportului).

187. Analizand regimul juridic de drept comun al dreptului de administrare, astfel cum acesta este reglementat, in principal, de art. 136 alin. (4) din Constitutie, precum si, la nivel infraconstitutional, de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 861 alin. (3), art. 866 si art. 867-870 din Codul civil, Curtea retine ca dreptul de administrare este un drept real corespunzator proprietatii publice, inalienabil, insesizabil si imprescriptibil, constituit de catre titularul dreptului de proprietate publica in mod gratuit, asupra unui bun din domeniul public, in favoarea unei regii autonome sau institutii publice.

188. Curtea constata ca, potrivit art. 867 din Codul civil, dreptul de administrare se constituie, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, prin acte administrative cu caracter individual, de incredintare a bunurilor proprietate publica regiilor autonome sau, dupa caz, autoritatilor administratiei publice centrale sau locale si altor institutii publice de interes national, judetean sau local, autoritatile care il constituie avand si dreptul de a controla modul in care este exercitat dreptul de administrare de catre titularul sau.

189. In acest context, Curtea remarca, cu titlu particular, si faptul ca dreptul de administrare confera titularului atributele posesiei, folosintei si dispozitiei, insa nu in mod neconditionat, intocmai ca dreptul de proprietate, ci cu respectarea stricta a obligatiilor prevazute in actul de constituire, precum si a limitelor materiale si juridice ale bunului asupra caruia se constituie; de aici rezulta si inopozabilitatea dreptului de administrare fata de autoritatile publice care l-au constituit.

190. Avand in vedere aceste caractere juridice ale dreptului de administrare, Curtea retine ca transferul reglementat de legea criticata, din proprietatea publica a statului in proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale, si in administrarea consiliilor judetene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, nu poate echivala cu operatiunea juridica de constituire a dreptului real de administrare, dat fiind faptul ca unitatile administrativ-teritoriale nu pot avea calitatea de subiecte ale dreptului de administrare, intrucat ele sunt chiar titularele dreptului de proprietate publica. Mai mult, transmitand insusi dreptul de proprietate publica catre unitatea administrativ-teritoriala, statul nu poate constitui, in acelasi timp si dreptul de administrare in favoarea autoritatilor administratiei publice locale, intrucat nu mai este titularul dreptului de proprietate publica corespunzator, pe care tocmai l-a transmis.

191. Pentru toate aceste considerente, Curtea retine ca modalitatea de constituire a unui drept de administrare asupra bunurilor proprietate publica, supuse transferului interdomenial, in conditiile legii criticate, este incompatibila cu notiunea si caracterele juridice ale dreptului real de administrare, corespunzator dreptului de proprietate publica, si, pe cale de consecinta, contravine dispozitiilor art. 136 alin. (4) din Legea fundamentala, care consacra la nivel constitutional modalitatile de exercitare a dreptului de proprietate publica.

 

(3.5) Masuri legislative privind proprietatea publica neconforme art. 1 alin. (5) coroborat cu art. 136 alin. (2) si (4) din Constitutie

192. De asemenea, in temeiul legii criticate, concomitent cu transmiterea dreptului de proprietate privata, s-a constituit un drept de administrare in favoarea unei institutii publice locale, asupra bunurilor care au trecut in domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale, fiind revocat, implicit, dreptul de administrare atribuit ministerului de resort sau serviciilor deconcentrate ale acestuia, dupa caz (a se vedea, in acest sens, art. 7 cuprins in cap. II - Prevederi referitoare la aplicarea prezentului titlu din titlul II - Masuri de descentralizare in domeniul agriculturii si dezvoltarii rurale, art. 7 cuprins in cap. II - Prevederi referitoare la aplicarea prezentului titlu din titlul III - Masuri de descentralizare in domeniul culturii, art. 7 cuprins in cap. III - Dispozitii referitoare la pescuit si acvacultura din titlul VI - Masuri de descentralizare in domeniul mediului si schimbarilor climatice, art. 2 cuprins in cap. III - Prevederi referitoare la aplicarea prezentului titlu din titlul VIII - Masuri de descentralizare in domeniul tineretului si sportului).

193. Curtea constata ca textele legale enuntate mai sus acrediteaza existenta unei identitati de tratament juridic intre dreptul de proprietate publica si privata a statului in ceea ce priveste constituirea unui drept real de administrare. Or, Curtea retine ca, de esenta dreptului real de administrare, astfel cum acesta este consacrat prin art. 136 alin. (4) din Constitutie, precum si prin art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 861 alin. (3), art. 866 si art. 867-870 din Codul civil, este faptul ca acesta se constituie doar asupra bunurilor proprietate publica, in timp ce bunurile proprietate privata a statului urmeaza regimul juridic comun al proprietatii private.

194. Asadar, configuratia juridica data dreptului de administrare nu este specifica celei consacrata de cadrul legislativ in vigoare. De aceea, Curtea constata ca normele mentionate sunt imprecise, ceea ce este de natura a incalca art. 1 alin. (5) din Constitutie si, pe cale de consecinta, art. 136 alin. (2) si (4) din Constitutie.

195. O observatie speciala, in acest context, se impune in legatura cu articolul unic cuprins in cap. VII - Dispozitii finale cu privire la prezentul titlu din titlul VI - Masuri de descentralizare in domeniul mediului si schimbarilor climatice, care prevede constituirea unui drept de administrare pentru autoritatile administratiei publice locale ale unitatilor administrativ-teritoriale pe a caror raza teritoriala se afla anumite plaje din judetul Constanta, evidentiate in anexa nr. 6, care face parte integranta din lege. Analizand aceste prevederi legale, Curtea observa ca statul pastreaza dreptul de proprietate publica si confera administrarea unei autoritati a administratiei publice locale, masura legislativa care nu este compatibila cu regimul juridic al dreptului real de administrare, corespunzator dreptului de proprietate publica, care presupune constituirea acestuia prin acte juridice de drept administrativ, in cadrul unor raporturi de subordonare. Insa din moment ce nu exista raporturi de subordonare intre Guvern, in calitate de administrator general al bunurilor apartinand domeniului public al statului, pe de o parte, si un consiliu local, pe de alta parte, Curtea retine ca imposibilitatea juridica de constituire a dreptului real de administrare indica faptul ca intentia de reglementare vizeaza transmiterea dreptului de proprietate.

196. Astfel, in vreme ce prevederile articolului unic cuprins in cap. VII din titlul VI al legii criticate par a stabili constituirea unui drept de administrare, dispozitiile cuprinse in anexa nr. 6, cuprinsa in legea criticata, care enumera bunurile supuse operatiunii juridice reglementate prin aceeasi prevedere legala, se refera la o transmitere a bunurilor din domeniul public al statului in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale, asadar de un transfer de proprietate, ceea ce genereaza o evidenta antinomie juridica, sub aspectul drepturilor care se transfera/constituie.

197. In concluzie, pentru toate aceste considerente, prevederile articolului unic cuprins in cap. VII din titlul VI si ale anexei nr. 6 sunt contrare dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (5) si art. 136 alin. (4).

198. In legatura cu acest ultim aspect, in acord cu jurisprudenta sa, (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012), Curtea retine ca existenta unor solutii legislative contradictorii si anularea unor dispozitii legale prin intermediul altor prevederi cuprinse in acelasi act normativ conduce la incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice, ca urmare a lipsei de claritate si previzibilitate a normei, principiu ce constituie o dimensiune fundamentala a statului de drept, astfel cum acesta este consacrat in mod expres prin dispozitiile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentala.

199. Potrivit art. XIV din titlul X - Dispozitii tranzitorii si finale, anexele nr. 1-8, supuse analizarii in aceasta sectiune, fac parte integranta din lege si cuprind enumerarea unor bunuri cu privire la care se reglementeaza trecerea din domeniul public/privat al statului in domeniul public/privat al unitatilor administrativ-teritoriale, dupa caz.

200. Analizand continutul listelor cuprinse in anexele nr. 1-8, Curtea constata ca bunurile supuse transferului interdomenial nu sunt identificate in mod precis, din punct de vedere al apartenentei la domeniul public sau privat al statului (anexele nr. 1 si 2 se refera doar la bunuri proprietate publica; anexa nr. 3 nu precizeaza, din acest punct de vedere, regimul juridic al bunurilor enumerate), nu este indicat titularul dreptului de  administrare (anexa nr. 3) sau nu este precizat, in cazul transferului bunurilor imobile, titlul de proprietate al statului, pentru bunurile aflate in domeniul privat, respectiv, modul de dobandire a bunului apartinand domeniului public.

201. De asemenea, in cazul transferului bunurilor imobile, nu sunt indicate elementele-cadru de descriere tehnica, respectiv suprafetele, numarul de carte funciara, datele cadastrale, in sensul Precizarilor privind intocmirea si actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, referitoare la clasificatia bunurilor din domeniul public al statului, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.718/2011, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011.

202. In egala masura, Curtea constata existenta, in majoritatea cazurilor, a unor valori de inventar neactualizate, contrar art. 2^1, 2^2 si 2^3 din Ordonanta Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea si amortizarea activelor fixe aflate in patrimoniul institutiilor publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 624 din 31 august 2003, aprobata prin Legea nr. 493/2003, cu modificarile si completarile ulterioare (a se vedea anexele nr. 1-5, nr. 7 si 8 la legea criticata).

203. Or, avand in vedere prevederile art. 1 alin. (2), si art. 2 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora "(2) Actele normative se initiaza, se elaboreaza, se adopta si se aplica in conformitate cu prevederile Constitutiei Romaniei, republicata, cu dispozitiile prezentei legi, precum si cu principiile ordinii de drept" si, respectiv, "(1) Tehnica legislativa asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma juridica adecvate pentru fiecare act normativ", Curtea retine ca rigoarea caracteristica normelor de tehnica legislativa impune respectarea unor exigente minimale, in vederea asigurarii legalitatii mecanismului de transfer reglementat prin legea supusa controlului de constitutionalitate, si anume: identificarea precisa a regimului juridic al bunurilor supuse transferului, respectiv daca ele fac parte din domeniul public sau privat al statului; indicarea, pentru fiecare bun in parte, a titularului dreptului de administrare; individualizarea bunurilor, in sensul precizarii numarului de carte funciara, inclusiv prin realizarea masuratorilor cadastrale in vederea inscrierii imobilelor respective in cartea funciara; stabilirea unei valori de inventar actualizate/reale a bunurilor supuse transferului si, in general, utilizarea unui stil clar si concis, propriu operatiunilor juridice reglementate.

204. Astfel, Curtea constata inconsecvente de natura terminologica si contradictii cu insasi textele legii, care creeaza incertitudine sub aspectul operatiunilor juridice si a situatiei bunurilor la care se refera, dupa cum va fi detaliat in continuare:

 

NOTA! Acest site folosește cookies.

Continuarea navigarii inseamna acceptul. Learn more

I understand

Va multumim ca vizitati website-ul nostru. Speram ca veti fi incantati sa aflati mai multe despre Cabinet de Avocat Emil Tatu, precum si despre serviciile si produsele noastre.
Dorim sa va informam ca Cabinet de Avocat Emil Tatu este in curs de inregistrare ca si Operator de date cu caracter personal.

Prin aceasta “Politica de confidentialitate” ne angajam sa furnizam utilizatorilor informatii clare si complete despre datele pe care le colectam prin intermediul domeniului web www.avocatconstanta.com si despre modul in care aceste date sunt stocate si folosite de catre compania noastra, dar si de catre partenerii nostri (retele de publicitate). “Politica de confidentialitate” explica, de asemenea, modul in care utilizatorul poate gestiona preferintele legate de navigarea pe Internet si politica de cookies.
Cabinet de Avocat Emil Tatu respecta dreptul la intimitate al persoanelor care viziteaza site-ul nostru si comunica cu noi pe cale electronica. Am dezvoltat astfel aceasta “Politica de confidentialite” cu scopul de a va informa asupra modului in care www.avocatconstanta.com colecteaza, foloseste si proceseaza informatiile cu caracter personal.
Prin folosirea acestui site, sunteti de acord cu practicile descrise in aceasta “Politica de Confidentialitate”. Daca nu sunteti de acord cu aceasta politica de confidentialitate, va rugam sa nu utilizati acest site. Ne rezervam dreptul de a face modificari la aceasta politica de confidentialitate in orice moment. Orice modificari vor fi postate in aceasta politica de confidentialitate, iar modificarile se vor aplica pentru activitati si informatii colectate ulterior publicarii. Va incurajam sa revedeti periodic aceasta politica de confidentialitate pentru a va asigura ca sunteti informati cu privire la orice schimbari si la modul in care informatiile pot fi utilizate.
Informatii colectate de www.avocatconstanta.com
Pentru a realiza campanii publicitare mai apropiate de interesele dumneavoastra prin intermediul unor terte parti, in speta reteaua de publicitate Google, colectam o adresa IP, paginile web vizitate, data si ora la care au fost vizualizate, cat si interactiunea cu continutul de pe acest domeniu web, respectiv www.avocatconstanta.com. Tehnologiile folosite pentru a colecta aceste date sunt cookies.
Ce sunt cookie-urile?
Un “Internet Cookie” (termen cunoscut si ca “browser cookie” sau “HTTP cookie” sau pur si simplu“cookie”) este un fisier de mici dimensiuni, format din litere si numere, care va fi stocat pe computerul, terminalul mobil sau alte echipamente ale unui utilizator de pe care se acceseaza Internetul. Cookie-ul este instalat prin solicitarea emisa de către un web-server unui browser (ex: Internet Explorer, Chrome) si este complet “pasiv” (nu contine programe software, virusi sau spyware si nu poate accesa informatiile de pe hard-disk-ul utilizatorului). Un cookie este format din 2 parti: numele si continutul sau valoarea cookie-ului. Mai mult, durata de existenta a unui cookie este determinata; tehnic, doar webserverul care a trimis cookie-ul il poate accesa din nou in momentul in care un utilizator se intoarce pe website-ul asociat webserverului. Datorita cookie-urilor, site-ul retine, pe o perioada de timp, actiunile si preferintele dumneavoastra (login, limba, dimensiunea caracterelor si alte preferinte de afisare). Astfel nu mai trebuie sa le reintroduceti ori de cate ori reveniti la site sau navigati de pe o pagina pe alta.
Cum si de ce folosim cookie-uri?
Folosim cookies pentru a imbunatati utilizarea si functionalitatea site-urilor noastre si pentru a intelege mai bine modul in care vizitatorii utilizeaza aceste site-uri, precum si serviciile oferite de catre acestea. Stocarea de cookies pe calculatorul dumneavoastra ne ofera o modalitate usoara si convenabila pentru a personaliza sau a imbunatati experienta dumneavoastra pe site-urile noastre si pentru a face urmatoarea vizita mai placuta.
Cum pot opri cookie-urile?
Utilizatorii isi pot configura browserul sa respinga fisierele cookie. Dezactivarea si refuzul de a primi cookie-uri pot face anumite sectiuni sau pagini ale site-ului impracticabile sau dificil de vizitat si folosit. Mai multe informatii despre cookie-uri puteti gasi pe site-ul www.allaboutcookies.org sau http://www.youronlinechoices.com/ro.

Ce tipuri de Cookie-uri sunt folosite?
In urmatorul tabel gasiti clasificarea si descrierea Cookie-uri folosite pe site-ul www.avocatconstanta.com:

 

Utilizam aceste informatii descrise mai sus si pentru a personaliza mai bine tipul de publicitate pe care un utilizator l-ar putea vedea pe alte domenii web. De asemenea, colectam date anonime din cookies, in scopul de a identifica cat mai multe segmente de public, lucru care ii permite retelei de publicitate Google sa selectioneze cat mai relevant audienta online.
E-mail marketing
In urma rezervarilor pe care vizitatorii le fac pe site-ul nostru prin modulul de rezervari, dar si prin intermediul tuturor formularelor de pe site, www.avocatconstanta.com colecteaza adresele de email, insa le pastreaza confidentialitatea, cu scopul de a va trimite newslettere despre noutati si oferte, oferind in acelasi timp optiunea de dezabonare prin intermediul fiecarui newsletter. Va asiguram ca adresele de email folosite de dumneavoastra pe site nu vor fi instrainate catre terte parti.
Daca Cabinet de Avocat Emil Tatu a obţinut in mod direct adresa de posta electronica a unui client, cu ocazia vanzarii catre acesta a unui produs sau serviciu, in conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001, Cabinet de Avocat Emil Tatu poate utiliza adresa respectiva, in scopul efectuarii de comunicari comerciale referitoare la produse sau servicii similare, cu condiţia de a oferi in mod clar si expres clientilor posibilitatea de a se opune printr-un mijloc simplu si gratuit unei asemenea utilizari, atat la obtinerea adresei de posta electronica, cat si cu ocazia fiecarui mesaj, in cazul in care clientul nu s-a opus initial. Fiecare e-mail trimis de Cabinet de Avocat Emil Tatu va da de fiecare data posibilitatea de a refuza in orice moment continuarea primirii unor e-mail-uri cu subiect de marketing.
Pentru orice solicitare sau intrebare privind datele dumneavoastra cu caracter personal, va rugam sa ne contactati prin e-mail la emil.tatu@avocatconstanta.com, sau prin telefon la 0722.556.897.