Publicam in cele ce urmeaza Minuta întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile de la nivelul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi preşedinţii secţiilor civile de la nivelul curţilor de apel Craiova, 20 -21 martie 2014.
In perioada 20-21 martie 2014 s-a desfăşurat la Universitatea din Craiova, întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile de la nivelul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi preşedinţii secţiilor civile de la nivelul curţilor de apel, în vederea interpretării unor noţiuni şi aspecte de practică neunitară, ivite ca urmare a aplicării Noului Cod de procedură civilă.
Consiliul Superior al Magistraturii a fost reprezentat de:
domnul judecător Adrian Bordea - preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii domnul judecător Nicolae Horaţius Dumbravă - membru al Consiliului Superior al Magistraturii
- doamna judecător Mona-Lisa Neagoe - membru al Consiliului Superior al Magistraturii domnul judecător Norel Popescu - membru interimar al Consiliului Superior al Magistraturii
- doamna consilier juridic Diana Gavriliţă - Direcţia Legislaţie, documentare şi contencios
- doamna consilier juridic Andreea Apopei - Direcţia Legislaţie, documentare şi contencios
- domnul judecător Cristian Ioniţă - şef al Serviciului formare profesională şi statistică judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
înalta Curte de Casaţie si Justiţie a fost reprezentată de:
doamna judecător Iulia Cristina Tarcea - vicepreşedinte
doamna judecător Lavinia Curelea - preşedinte Secţia I civilă
domnul judecător Ionel Barbă - preşedinte Secţia de Contencios administrativ şi fiscal
Institutul National al Magistraturi a fost reprezentat de:
doamna judecător Octavia Spineanu - director domnul Bogdan Dumitrache - formator.
De menţionat că materialul pregătitor pentru întâlnire a fost pregătit de INM, formatorii acestuia: Gabriel Boroi, Ionuţ Vidu, Bogdan Dumitrache, Emilian Meiu.
Secretariatul întâlnirii a fost asigurat de doamna Diana Caliţoiu - consilier la Direcţia Resurse Umane şi Organizare din cadrul aparatului tehnic al Consiliului Superior al Magistraturii.
Dezbaterile au fost moderate, în data de 20 martie 2014, de domnul judecător Adrian Bordea - preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, iar în data de 21 martie 2014, de către domnul judecător Nicolae Horaţius Dumbravă - membru al Consiliului Superior al Magistraturii şi de către doamna judecător Cristina Tarcea - vicepreşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Curţile de Apel au fost reprezentate de :
doamna judecător Cristina Nicoară - Secţia I civilă a Curţii de Apel Alba Iulia; doamna judecător Carolina Marieta Florea - Secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia;
doamna judecător Laura Georgeta Popa - Secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Braşov;
domnul judecător Mihail Lohănel - Secţia civilă a Curţii de Apel Braşov; doamna judecător Doiniţa Mihalcea - Secţia a IlI-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti; domnul judecător Liviu Ungur - Secţiei a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Cluj;
domnul judecător Traian Dârjan - Secţia I civilă din cadrul Curţii de Apel Cluj; doamna judecător Kamelia Sîrbu - Secţia a Il-a civilă din cadrul Curţii de Apel Constanţa; doamna judecător Mihaela Cotora - Preşedinte - Curtea de Apel Craiova; domnul judecător Lucian Bunea - Secţia I civilă din cadrul Curţii de Apel Craiova; doamna judecător Liliana Mădălina Dună - Secţia contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Craiova;
doamna judecător Oana Cătălina Ghiţă - Secţia I civilă din cadrul Curţii de Apel Craiova; doamna judecător Nicoleta Ţăndăreanu - Secţia a Il-a civilă din cadrul Curţii de Apel Craiova;
doamna judecător Manuela Gherghină Lotus - Secţia a Il-a civilă din cadrul Curţii de Apel Craiova;
doamna judecător Adina Georgeta Ponea - Secţia contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Craiova;
doamna judecător Laura Chimoiu - Secţia contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Craiova;
domnul judecător Gabriel Comănescu - Secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova;
domnul judecător Dan Spânu - Secţia I civilă a Curţii de Apel Craiova; doamna judecător Luminiţa Cristea - Secţia I civilă din cadrul Curţii de Apel Galaţi; doamna judecător Valentina Vrabie - Secţia a Il-a civilă din cadrul Curţii de Apel Galaţi; doamna judecător Liliana Palihovici - Secţia I civilă din cadrul Curţii de Apel Iaşi; domnul judecător Alin Văsonan - Secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Oradea;
domnul judecător Ion Rebeca - Secţia I civilă din cadrul Curţii de Apel Piteşti; domnul judecător Daniel Radu - Secţia a Il-a civilă din cadrul Curţii de Apel Piteşti; doamna judecător Elisabeta Gherasim - Secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Ploieşti;
doamna judecător Mioara Iolanda Grecu - Secţia I civilă din cadrul Curţii de Apel Ploieşti; doamna judecător Dochiţa Plăcintă - Secţia I civilă din cadrul Curţii de Apel Suceava; doamna judecător Geta Lilioara Mihalciuc - Secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Suceava;
doamna judecător Camelia Rusu - Secţia I civilă din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş; doamna judecător Andreea Ciucă - Secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş;
domnul judecător Lucian Lepădat - Secţia I civilă din cadrul Curţii de Apel Timişoara; domnul judecător Corneliu Popescu - Secţia a Il-a civilă din cadrul Tribunalului Mehedinţi; domnul judecător Victor Roman - Secţia I civilă din cadrul Tribunalului Mehedinţi;
I. Procedura de verificare si regularizare a cererii de chemare în judecată. Procedura scrisă premergătoare stabilirii primului termen de judecată
A) Procedura obişnuită - probleme:
1. Pentru lipsa căror elemente ale cererii de chemare în judecată, astfel cum sunt
reglementate în art. 194-197 C.pr.civ., se aplică sancţiunea anulării cererii, în conformitate cu dispoziţiile art. 200alin. (3) C.pr.civ.; este obligatorie sancţiunea nulităţii numai în situaţia prevăzută de art. 196 C.pr. civ. şi facultativă în celelalte situaţii?
în nota întocmită de Institutul Naţional al Magistraturii spre a fi analizată în cadrul întâlnirii, se arată că practica nu este unitară atunci când se pune problema anulării cererii de chemare în judecată pe temeiul art. 200 C.pr.civ. pentru faptul că nu a fost invocat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată sau pentru motivul că probele au fost indicate de o manieră generală, solicitându-se, spre exemplu, proba cu martori fără identificarea acestora.
INM menţionează că, deşi art. 196 alin.(l) C.pr.civ. sancţionează expres cu nulitatea doar lipsa anumitor elemente, aceasta nu înseamnă că legiuitorul a dorit să permită judecătorului să anuleze cererea doar în cazul acestor lipsuri. în toate cauzele de nulitate, expresă sau virtuală, prevăzute de art. art. 194 - 197 C.pr.civ. judecătorul cauzei trebuie să analizeze în ce măsură, în concret, acea menţiune era necesară pentru buna desfăşurare a cauzei şi în ce măsură lipsurile au o gravitate suficientă pentru a justifica anularea cererii în procedura regularizării.
Reprezentanţii curţilor de apel au exprimat următoarele aprecieri:
Intr-o opinie, s-a apreciat că lipsa elementelor prevăzute la art. 196 alin. (1) C.pr.civ. duce la anularea cererii de chemare în judecată, textul reglementând o nulitate expresă. în acest sens, s-a apreciat că trebuie avut în vedere şi art. 176 pct. 6 din C.pr.civ. care prevede că nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor referitoare la cerinţele legale extrinseci ale actului de procedură.
Astfel, s-a arătat că art. 194-197 C.pr.civ. cuprind elementele obligatorii ale cererii de chemare în judecată, în lipsa cărora primul termen de judecată nu se poate stabili. Or, scopul regularizării este tocmai acela de a crea toate condiţiile pentru începerea cercetării judecătoreşti.
In opinia majoritară, s-a apreciat că această dispoziţie procedurală nu trebuie privită cu rigiditate, textul art. 196 alin. (1) urmând să fie coroborat cu art. 175-177 C.pr.civ.. Prin urmare, anularea cererii de chemare în judecată pentru lipsa elementelor prevăzute la art. 194-197 C.pr.civ. intervine doar în situaţia în care s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel. Este necesară efectuarea unei distincţii între elementele esenţiale şi cele neesenţiale ale cererii de chemare în judecată, respectiv, caracterul public sau privat al interesului pe care îl ocroteşte norma juridică.
în acest context, s-a opinat că pentru lipsa unora din aceste elemente avem sancţiuni specifice. De exemplu, în cazul în care nu se indică motivele de drept pe care se întemeiază cererea ori dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, sancţiunea care intervine este decăderea şi nu anularea cererii de chemare în judecată.
Totodată, s-a apreciat că nu se impune vreo disctincţie între nulitatea absolută şi cea relativă, în procedura regularizării fiind vorba despre o nulitate specifică ce poate fi acoperită în etapa reexaminării.
Tot în cadrul acestor discuţii, s-a formulat propunerea de a crea posibilitatea pentru părţi de a- şi accesa propriul dosar în sistemul ECRIS, prin acordarea acestora a unui user şi a unei parole, similar programului informatic utilizat de către Curtea de Apel Cluj (cu menţiunea că în acest caz, comunicarea user-ului şi a parolei se face după stabilirea primului termen de judecată, în plic înschis, iar nu de la înregistrarea dosarului). S-a apreciat, însă, că punerea în practică a acestei propuneri întâmpină anumite dificultăţi, cum ar fi:
securitatea site-ului respectiv;
sistemul de arhivare electronică funcţionează la parametri foarte slabi şi nu permite o
interfaţă cu Ecris;
lipsa personalului necesar.
2. Este incidenţă procedura reglementată de art, 200 din Codul de procedură civilă în situaţia cererilor incidentale, a cererii de chemare în garanţie, a cererii de strămutare?
Care este sancţiunea în cazul în care cererile incidentale nu au fost formulate în numărul potrivit de copii: anularea, ori multiplicarea cererilor de către instanţă? In aceasta ultimă variantă, cum va fi obligată partea responsabilă la suportarea acestor cheltuieli?
în nota întocmită de Institutul Naţional al Magistraturii, s-a apreciat că procedura regularizării nu este aplicabilă decât cererii introductive de instanţă, ea fiind menită să prevină comunicarea unei cereri informe ori netimbrate către pârât, care s-ar vedea pus în situaţia de a face cheltuieli care s-ar dovedi ulterior inutile, în condiţiile în care, în final, cererea ar fi anulată.
Reprezentanţii curţilor de apel au exprimat următoarele aprecieri:
într-o opinie singulară, cererile incidentale şi cererile de chemare în garanţie sunt supuse unei etape de regularizare, însă nu şi cererile de strămutare.
Opinia majoritară a fost în sensul că, în lipsa unor dispoziţii exprese, numai cererea introductivă de instanţă este supusă regularizării, nu şi cererile incidentale.
în ceea ce priveşte depunerea cererilor incidentale într-un număr insuficient de copii, opinia maioritară a fost în sensul multiplicării acestora de către instanţă, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie. De asemenea, s-a formulat propunerea găsirii unei soluţii pentru ca taxele provenite din multiplicarea acestor cereri să intre în bugetul instanţelor judecătoreşti.
3. Regularizarea cererii de chemare în judecată, în ipoteza în care reclamantul sesizează o instanţă vădit necompetentă. Posibilitatea anulării cererii de chemare în judecată, în cadrul procedurii reglementate de art. 200 din Codul de procedură civilă, în situaţia în care instanţa constată că nu este competentă să judece cauza.
Potrivit opiniei Institutului Naţional al Magistraturii, comunicarea cererii este obligatorie înainte de stabilirea termenului de judecată pentru discutarea excepţiei de necompetenţă.
Şi reprezentanţii curţilor de apel au apreciat, în unanimitate, că regularizarea se face şi în acest caz, excepţia de necompetenţă neputând fi soluţionată în această etapă, ci la primul termen de judecată.
4. Modul de rezolvare a excepţiei de conexitate sau litispendenţă în situaţia în care prima instanţă învestită nu a finalizat etapa scrisă.
Institutul Naţional al Magistraturii a apreciat că, atât în cazul litispendenţei, cât şi în cazul conexităţii, se impune amânarea discutării acestor excepţii până la finalizarea regularizării de către prima instanţă învestită şi stabilirea primului termen de judecată. Până la acest moment, părţile, obiectul şi cauza primului dosar pot să sufere modificări, în temeiul art. 204, astfel că doar după regularizare, instanţa din urmă învestită poate avea toate datele pentru a aprecia asupra stării de litispendenţă sau cu privire la conexare. Pe de altă parte, excepţiile pot rămâne fără obiect în cazul anulării cererii mai vechi. Mai mult, în cazul litispendenţei, părţile pot avea interesul de a continua judecata în dosarul mai nou care este soluţionat mai repede, având toate motivele să obţină anularea în cadrul regularizării cererii mai vechi, posibil informă.
O excepţie de la regula propusă mai sus o constituie cererile trimise atât prin poştă electronică sau poştă, cât şi prin registratură. în aceste situaţii avem, în mod evident, o dublă înregistrare a aceleiaşi acţiuni şi nu o veritabilă litispendenţă, astfel încât, la primirea dosarului, văzând referatul efectuat potrivit art. 95 alin. (11) din HCSM nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cel din urmă judecător sesizat va dispune trimiterea dosarului prin rezoluţie la primul complet.
în cadrul întâlnirii de la Craiova, opinia exprimată a fost în sensul că aceste excepţii pot fi invocate în etapa scrisă, dar nu pot fi discutate decât la primul termen de judecată.
S-a apreciat că, în ceea ce priveşte cererile identice (litispendenţă), acestea se pot trimite, chiar în faza de regularizare, la completul iniţial investit, prin rezoluţie, dacă cauzele se află pe rolul aceleiaşi instanţe.
5. Efectele renunţării la judecată după comunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată. Constatarea renunţării la judecată, intervenită în cursul derulării procedurii prevăzute de art. 200 alin. (2) Cod procedură civilă, ori ulterior comunicării cererii de chemare în judecată, dar înainte de fixarea primului termen de judecată, se face numai după citarea părţilor, spre a se îndeplini cerinţa prevăzută de art. 406 alin. (3) Cod procedură civilă? Procedura de soluţionare a unor incidente apărute în perioada premergătoare stabilirii noului termen de judecată cum ar fi renunţarea la judecată formulată de reclamant înainte de comunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată, care nu este reglementată în mod concret de noile dispoziţii legale.
Potrivit opiniei Institutului Naţional al Magistraturii, dacă reclamantul renunţă la judecată înainte de comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, instanţa va stabili un termen de judecată în camera de consiliu, cu citarea doar a reclamantului, urmând să ia act de renunţarea la judecată. Dacă cererea de renunţare la judecată a fost formulată după comunicarea acţiunii către pârât, instanţa va lua act de aceasta la primul termen stabilit în şedinţă publică, cu aplicarea dispoziţiilor art. 406 alin. (3). Instanţa va lua în considerare atitudinea pârâtului care poate să solicite cheltuieli de judecată.
Reprezentanţii curţilor de apel, în unanimitate, au fost de acord cu punctul de vedere exprimat de Institutul Naţional al Magistraturii.
6. Limitele în care poate fi admisă cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care s-a anulat cererea de chemare în judecată. îndeplinirea condiţiilor după termen, dar înainte de soluţionarea cererii de reexaminare.
Institutul Naţional al Magistraturii apreciază că judecătorul care soluţionează cererea de reexaminare este în drept să aprecieze dacă cerinţa neîndeplinită era suficient de gravă, respectiv de natură să îngreuneze buna desfăşurare a procesului, precum şi sarcina pârâtului de a se apăra, pentru a justifica sancţiunea anulării cererii. Aşadar, judecătorul cererii de reexaminare poate reevalua proporţionalitatea sancţiunii şi poate reveni asupra măsurii anulării, dacă aceasta pare excesivă. în măsura în care cerinţa care a determinat anularea este prevăzută de art. 194- 197 C.pr.civ., s-a făcut o aplicare corectă a acestora, iar lipsurile au fost comunicate reclamantului, judecătorul cererii de reexaminare ar trebui să admită această cerere doar dacă anularea este obiectiv disproporţionată, iar nu pentru simplul fapt că el însuşi înclină spre o aplicare mai puţin strictă.
în situaţia complinirii cererii după împlinirea termenului de 10 zile, dar înainte de soluţionarea cererii de reexaminare şi, implicit, după încheierea de anulare a cererii, soluţia firească ar trebui să fie respingerea cererii de reexaminare, întrucât, potrivit art. 200 alin. (6) C.pr.civ., cererea poate fi admisă doar dacă neregularităţile cererii au fost acoperite în termenul prevăzut de art. 200 alin. (2).
Nu poate fi extins la această situaţie tratamentul indulgent, de a nu anula cererea în situaţia în care lipsurile cererii au fost acoperite peste termenul de 10 zile, dar înainte ca instanţa să facă verificarea potrivit art. 200 alin. (3) C.pr.civ. Motivul principal îl constituie faptul că admiterea cererii de reexaminare poate avea loc doar în situaţiile expres prevăzute de lege. Chiar şi în cazul neanulării cererii complinite peste termenul de 10 zile, dar înainte de verificarea dosarului de către judecător, soluţia tinde să creeze o marjă de apreciere strâns legată de promptitudinea fiecărui judecător şi, implicit, de volumul variabil de muncă de la o instanţă la alta. Ar fi de dorit ca această maijă de apreciere să nu fie extinsă prin analogie la soluţionarea cererii de reexaminare.
în cadrul întâlnirii de la Craiova, opinia majoritară a fost în sensul că, dacă reclamantul înlătură neregularităţile peste termenul dat de instanţă pentru regularizare, dar înainte de pronunţarea încheierii de anulare, cererea de reexaminare poate fi admisă.
De asemenea, s-a subliniat că cererea de repunere în termen, formulată în cadrul cererii de reexaminare, este inadmisibilă.
7. Obligaţia completului de a verifica de îndată dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 194-197 din acelaşi act normativ şi aplicarea dispoziţiilor art. 1031 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.714/2013 şi nr.161/2013, prin care a fost dată o interpretare de principiu noţiunii de «dată recomandată» a dosarului, respectiv a fost continuat programul privind volumul de lucru al instanţelor.
Majoritatea reprezentanţilor instanţelor au precizat că verificarea cererilor de chemare în judecată se face în ziua în care acestea se înregistrează sau cel mai târziu a doua zi, cu menţiunea că sunt instanţe la care s-a stabilit ca aceste cereri să se verifice în maxim 7 zile.
în acest sens, s-a apreciat că „data recomandată” a dosarului ar trebui să fie termenul maxim la care se poate face regularizarea.
8. Efectuarea procedurii de verificare şi regularizare în perioada vacanţei judecătoreşti.
Cu privire la acest aspect, s-au exprimat trei opinii:
a) Cele mai multe instanţe regularizează doar cauzele urgente în perioada vacanţei judecătoreşti;
b) Unele instanţe regularizează toate cererile, fiind asigurată permanenţa pe toată durata vacanţei judecătoreşti;
c) La alte instanţe, prin hotărâre a colegiului de conducere, s-a stabilit ca pe perioada vacanţei judecătoreşti să nu se facă regularizarea.
d) Consiliul Superior al Magistraturii apreciază, în concordanţă cu Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, că în perioada vacanţei judecătoreşti se va efectua procedura de verificare şi regularizare doar pentru cauzele urgente.
B. Procedura de verificare şi regularizare în cazul apelului şi recursului
Incidenţa dispoziţiilor art. 200 din Codul de procedură civilă în calea de atac a apelului şi recursului după data de 1 ianuarie 2016 şi până la acest moment.
De lege lata se justifică aplicarea dispoziţiilor art. 200 C.pr.civ. în cadrul procedurii de regularizare a cererii de apel sau recurs? Art. XV alin. 2 din Legea nr. 2/2013 reglementează o procedură specifică de regularizare aplicabilă căilor de atac, fără ca legiuitorul să activeze aplicarea în acest context a art. 200 C.pr.civ.
Institutul Naţional al Magistraturii a arătat că nu se justifică aplicarea dispoziţiilor art. 200 C.pr.civ. în cadrul procedurii de regularizare a cererii de apel sau recurs. Articolul XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 reglementează o procedură specifică de regularizare aplicabilă căilor de atac, fără ca legiuitorul să activeze aplicarea în acest context a art. 200 C.pr.civ. Nu se justifică aplicarea art. 200 C.pr.civ. nici ulterior datei de 1 ianuarie 2016, eventuala nulitate rezultată din vicii ale cererii de apel urmând a fi dispusă la termenul de judecată acordat în condiţiile art. 475 alin. (2) C.pr.civ.
Reprezentanţii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi reprezentanţii curţilor de apel au apreciat că, de lege lata, nu se aplică dispoziţiile art. 200 C.pr.civ. pentru cererile de apel şi cererile de recurs, în cazul acestora efectuându-se doar regularizarea potrivit dispoziţiilor art. 471 şi 490 alin. 2 din Codul de procedură civilă (pentru aceste căi de atac sunt reglementate sancţiuni specifice: anularea pentru lipsa semnăturii, decăderea pentru nedepunerea problelor, etc, iar nu sancţiunea prevăzută de art. 200 din cod).
S-a formulat propunerea de a se întocmi un ghid pentru pregătirea dosarului în recurs în casaţie de către curţile de apel.
C. Verificarea şi regularizarea cererilor si etapa scrisă în cazul procedurilor speciale
1. Dacă procedura de verificare a cererii şi de regularizare a acesteia se aplică procedurilor speciale, precum: procedura cu privire la cererile cu valoare redusă, procedura de înscriere a drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii, procedura ordonanţei de plată, procedura privind evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept, procedura ordonanţei preşedinţiale şi cea a plângerilor contravenţionale.
Acest subiect a fost amânat pentru a fi discutat la o întâlnire viitoare, la care vor fi invitaţi reprezentanţi ai judecătoriilor şi ai tribunalelor.
2. în cazul litigiilor de contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării actului administrativ în condiţiile art. 14 -15 din Legea nr. 554/2004, parcurgerea procedurii scrise prevăzute de art. 200 - 201 NCPC şi stabilirea ulterioară a primului termen de judecată, a determinat soluţionarea cauzei după o perioadă relativ îndelungată (de aproximativ o lună), chiar dacă termenele prevăzute de lege au fost reduse corespunzător, potrivit art. 201 alin. (5) din NCPC. Procedura regularizării în cazul insolvenţei.
Majoritatea participanţilor au apreciat că şi în cazul litigiilor de contencios administrativ se aplică dispoziţiile referitoare la verificarea şi regularizarea cererii de chemare în judecată, în măsura în care acestea nu sunt incompatibile cu prevederile speciale - Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare.
Totodată, s-a subliniat necesitatea stabilirii naturii juridice a plângerii formulate în temeiul
O.U.G. nr. 34/2006, respectiv dacă trebuie înregistrată ca fond sau ca recurs.
în ceea ce priveşte cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă - Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, s-a apreciat că aceasta nu este supusă procedurii de regularizare.
II. Probleme privind ajutorul public judiciar
In procedura regularizării cererii, dacă reclamantul nu se conformează solicitării instanţei conform art. 200 alin .(2)C.pr.civ., dar formulează o cerere de ajutor public judiciar (în procedura aplicabilă sub forma facilităţilor la taxa de timbru, dar şi acordarea asistenţei judiciare gratuite), instanţa dă prioritate cererii de ajutor public judiciar (în ambele variante de mai sus), sau anulează cererea? Problema se pune şi în apel.
Potrivit susţinerilor Institutului Naţional al Magistraturii, cererea de ajutor public judiciar nu prelungeşte termenul de 10 zile acordat reclamantului pentru complinirea lipsurilor cererii de chemare în judecată, altele decât cele referitoare la timbraj.
în cadrul întâlnirii de la Craiova, în opinia majoritară, s-a apreciat că, dacă cererea de chemare în judecată se anulează pentru lipsa elementelor obligatorii, atunci cererea de acordare a ajutorului public judiciar va fi respinsă ca rămasă fară obiect.
Totodată, trebuie avut în vedere obiectul cererii de ajutor public judiciar: dacă aceasta se formulează pentru obţinerea unui apărător în vederea complinirii cererii, cererea de chemare în judecată nu va fi anulată ci se va da prioritate cererii de ajutor public judiciar; dacă se formulează pentru scutire taxă de timbru, se va da prioritate anulării cererii de chemare în judecată, iar cererea de ajutor public judiciar se va respinge ca rămasă fără obiect.
III. Probleme de practică neunitară legate de procedura de citare
1. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 167 Cod procedură civilă privind procedura de citare prin publicitate a persoanelor juridice, în condiţiile în care articolul menţionat face referire doar la imposibilitatea identificării domiciliului, nu şi a sediului uneia dintre părţi.
Institutul Naţional al Magistraturii a apreciat că citarea prin publicitate se aplică doar persoanei fizice, nu şi celei juridice. De asemenea, comunicarea prin publicitate trebuie aplicată nu numai citaţiei, ci şi celorlalte acte de procedură.
Reprezentanţii curţilor de apel au exprimat următoarele aprecieri:
într-o opinie, s-a apreciat că prin publicitate pot fi citate doar persoanele fizice, în sprijinul acesteia fiind aduse următoarele argumente:
Textul art. 167 C.pr.civ. face referire la domiciliul pârâtului, acesta fiind specific persoanelor fizice. Codul de procedură civilă, de câte ori s-a referit şi la persoanele juridice, a folosit noţiunea de sediu (art. 107, 108, 111, 115, 148, 155 pet. 5 etc.);
- Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instituie obligaţia societăţilor comerciale de a-şi anunţa orice schimbare de sediu, la oficiul registrului comerţului.
în opinia majoritară, s-a apreciat că şi persoanele juridice pot fi citate prin publicitate, pentru următoarele motive:
- Textul art. 167 C.pr.civ. face referire la pârât, acesta putând fi atât persoană fizică, cât şi persoană juridică;
- Asigurarea echilibrului procesual, a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, precum şi a celorlalte garanţii procesuale prevăzute de însăşi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;
Nici vechiul Cod de proedură civilă nu prevedea expres posibilitatea citării prin publicitate a persoanelor juridice, însă practica instanţelor judecătoreşti era în acest sens;
- Noţiunea de „domiciliu” folosită la art. 167 C.pr.civ. poate avea în vedere domiciliul administratorului persoanei juridice, Codul de procedură civilă stabilind că persoanele juridice se citează prin reprezentanţii lor.
IV. Prezentarea aplicaţiei IT de monitorizare a modului de operare în ECRIS
în cadrul acestei prezentări, au fost puse în vedere următoarele:
1. Oportunitatea creării unui raport care să releve încărcătura pe judecător, în funcţie de dosarele nou-intrate.
2. Necesitatea beneficierii de către judecători de punctaj pentru efectuarea procedurii prealabile, evidenţierea acestuia în cadrul acestei aplicaţii IT, precum şi a procedurii de filtru a recursului în materie civilă la înalta Curte de Casaţie Justiţie.
Totodată, în cadrul acestei discuţii s-a invocat necesitatea operării în ECRIS prin folosirea aceloraşi noţiuni şi reguli, în vederea obţinerii unor date statistice unitare şi conforme realităţii.
V. Probleme de practică judiciară privind soluţionarea căilor de atac
1. Estimarea duratei procesului se aplică doar în primă instanţă sau şi în căile de atac? Opinia majoritară a fost în sensul că textul art. 238 C.pr.civ. este specific procedurii în faţa primei instanţe, estimarea duratei procesului neavând loc în căile de atac. în sens contrar, au fost prezentate ca argumente următoarele:
- Art. 238 C.pr.civ. este reglementat la secţiunea „Cercetarea procesului”, alături de instituţii care se aplică şi căilor de atac;
Codul de procedură civilă reglementează contestaţia privind tergiversarea procesului.
2. Partea din hotărâre care poate fi atacată conform art. 461 din Codul de procedură
civilă.
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că aplicarea acestui text ar suscita discuţii în ceea ce priveşte calea extraordinară a recursului, dat fiind că - potrivit art. 488 C.proc.civ. - motivele pentru care poate fi declarat recursul sunt strict şi limitativ prevăzute de lege, situaţie în care ar trebui stabilit dacă recursul prevăzut de art. 461 din C.pr.civ. este un recurs special sau trebuie circumscris motivelor de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.